[05] Cum măsori economia? - PIB

Dacă ar fi să măsor economia unei țări, cum aș face-o? M-aș uita la câți oameni sunt angajați sau m-aș uita la rata inflației? M-aș uita la numărul de firme care există într-un oraș sau m-aș uita la numărul de produse unice pe care le produce o țară?

Mai important, dacă ar fi să măsor economia unei țări, cum aș putea să o compar cu altă țară?

Cum nu măsori

Inflația reprezintă doar creșterea prețurilor într-o perioadă de timp. Este un indicator util pentru a vedea evoluția prețurilor și atât.

Numărul de angajați se uită la câți oameni sunt angajați efectiv în economie, deci nu putem vedea cât produce. De exemplu, sunt țări profund tehnologizate cu angajați mai puțini, iar altele agrare care au nevoie de forță mare de muncă.

Mă uit la numărul de firme? Păi aici poți să ai paradisurile fiscale care nu produc nimic în afară de bani ascunși în conturi pentru a nu plăti taxe unde sunt n firme de apartament.

Atunci la ce să mă uit?

Avem un indicator: produsul intern brut (PIB). Mai jos este definiția oficială:

Produsul intern brut trimestrial la preţ de piaţă (PIBT), principalul agregat macroeconomic alcontabilităţiinaţionale, reprezintă rezultatul final al activităţii deproducţie al unităţilor producătoare rezidente, în decursul unei perioade, respectiv un trimestru.

Simplu spus, hai să împărțim PIB-ul pe fiecare literă în parte:

P - Produs.
I - Intern.
B - Brut.

Adică, ce am produs efectiv aici în economie. PIB-ul ne lasă să ne uităm la valoarea finală a produselor și serviciilor dezvoltate aici în economia românească. De exemplu, un pantof care este apoi vândut populației intră în calculul PIB, la fel ca și un serviciu de medicină privată, dar și un consult oftalmologic.

Avem două metode prin care putem calcula PIB-UL:

Produsul intern brut trimestrial la preţ de piaţă se estimează prin două metode, descrise succint în continuare: metoda de producţie şi metoda cheltuielilor.

Cum adică cheltuieli?

E interesant, dar PIB-ul se poate măsura din două direcții. Ce se produce într-o economie, mai apoi se consumă (fie aici, fie în altă parte). Este ca și cum te gândești la mâncare. Poți pune întrebarea: ce am mâncat săptămâna asta? Dar de asemenea, poți pune întrebarea: ce am gătit săptămâna asta?

Ah, deci ca să văd exact ce mâncare mi-a intrat în sistem pot să mă uit din două unghiuri:

Pot să văd că am gătit carne, pește și am primit și pachet de la părinți (subvenție, hehe 😛).
Dar pot să mă uit și din perspectiva a ce am mâncat și de acolo să scad comenzile de pe Glovo, ce mai era prin frigider (stocuri existente).

Nu ajungem la aceeași valoare? În mare parte, da.

Dacă ne întoarcem la PIB și ne uităm la metoda cheltuielilor, vedem că aceasta este alcătuită din:

CF - consumul final (populație, instituții, etc).
FBC - formarea brută de capital (investiții, mai precis).
E - exporturi (care se adaugă).
I - importuri (care se scad pentru că nu sunt produse aici, dar sunt consumate în final - gândiți-vă la pachețelul de mai sus primit de la părinți).

Dacă ar fi să vizualizăm creșterea economică pe ultimii ani, vedem că din partea de cheltuieli, un mare aport la creșterea efectivă a venit din partea consumului final - economia crește pe baza consumului.

Pe partea producției

Doar că nu este obligatoriu să măsori economia din partea consumului, ci poți să te duci și pe partea producției. Să te uiți efectiv la cât s-a produs și unde s-a produs, să vezi cine duce cu adevărat această creștere economică.

Uf, dar de ce să-mi pese?

De ce să-mi pese?

Pentru că PIB-ul nu este doar un număr, ci reprezintă punctul de referință față de care se măsoară aproape tot ce te afectează direct.

Deficitul bugetar? Se raportează la PIB. Datoria publică? La fel - când auzi „datoria a ajuns la 50% din PIB", PIB-ul este numitorul.

Dar partea cu adevărat interesantă nu este cât crește economia, ci de unde vine creșterea. Ține minte ce spuneam mai sus: la noi, motorul principal a fost consumul final. Sună bine - oamenii cumpără, magazinele vând, economia se învârte. Dar unde apar presiunile? Producem aici suficient sau trebuie să importăm? Dacă importăm, avem cu ce să plătim acele importuri (plot twist, nu imporți în lei).

Și încă ceva: PIB-ul măsoară ce s-a produs, nu cât de bine trăiești. Nu vede cum se împart banii, nu vede munca neplătită de acasă, nu vede dacă creșterea vine cu aer curat sau cu un râu poluat. Este cel mai bun instrument pe care îl avem ca să comparăm economii între ele și în timp.