Un copil de școală primară pierde 888 lei în doi ani din cauza înghețării alocațiilor — bani pe care Guvernul era obligat prin lege să îi indexeze cu inflația, dar a decis să nu o facă. Înmulțit cu peste 3,5 milioane de beneficiari, conform datelor oficiale raportate de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, chiar și în cel mai conservator calcul, vorbim de peste un miliard de lei economisiți de stat ca urmare a neindexării alocației în 2025 și 2026.

Evoluția alocației, de la introducerea ei în 1993 și până în prezent

Alocația de stat ca drept acordat tuturor copiilor, a fost introdusă în România pe 22 septembrie 1993, prin adoptarea Legii nr. 61/1993. Acest act normativ a stabilit alocația „ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare”, conform Art. 1, alin. (1), Legea nr. 61/ 1993.

Valoarea inițială a alocației, echivalată la moneda actuală, era de doar 0,11 lei. Până în anii 2000, valoarea acesteia a crescut periodic, dar inflația mare din acești ani a anulat orice posibil impact pozitiv resimțit de părinți. Între anii 2000 – 2008, alocația a urcat de la 6,5 la 42 de lei, iar apoi au urmat 7 ani de înghețare totală a alocației. Anul 2015 a adus o primă dublare a valorii acesteia, de la 42 la 84 de lei, nivel la care a stagnat din nou până la începutul anului 2019.

Anul 2019 este marcat de două decizii de impact în privința alocației. Primul moment important a fost în februarie 2019, prin amendamentul depus de Robert Sighiartău la Legea nr. 50/2019 a bugetului de stat pe anul 2019. Acesta a dus, în luna martie a aceluiași an, la modificarea articolului 3 din Legea nr. 61/1993: 

„Art. 3. – (1) Cuantumul alocației de stat pentru copii se stabilește după cum urmează: a) 300 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani (sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap);  b) 150 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani [...]”.

Apoi, în octombrie 2019, Camera Deputaților a adoptat în unanimitate (cu 242 de voturi favorabile din tot atâtea exprimate) un proiect de lege propus tot de deputatul Robert Sighiartău. Această inițiativă a completat articolul 3, alin. (1) din Legea nr. 61/1993 cu următorul paragraf: 

„cuantumul alocaţiei de stat pentru copii se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, începând cu data de 1 ianuarie 2020”. 

S-a introdus astfel obligativitatea majorării anuale a alocațiilor. În anii următori, între 2020 și 2024, valoarea alocației a înregistrat o creștere anuală constantă, în conformitate cu legea adoptată în octombrie 2019.

Dacă ne uităm la ultimii doi ani însă, vedem că această lege a fost suspendată. Ultima majorare a avut loc în ianuarie 2024, când indexarea cu rata inflației a stabilit valorile în plată la 292 de lei pentru minorii cu vârsta între 2 și 18 ani și la 719 lei pentru copiii de până la 2 ani și cei cu dizabilități.

Indexarea automată a fost blocată apoi succesiv prin două decizii guvernamentale, motivate prin situația economică critică și lipsa banilor din bugetul de stat. Pentru anul 2025, indexarea de 10,4% (corespunzătoare inflației medii din anul 2023) a fost anulată prin OUG nr. 156/2024, care a menținut cuantumul alocațiilor la nivelul din noiembrie 2024. Ulterior, Legea nr. 141/2025, intrată în vigoare la 1 august 2025, a extins această suspendare și pentru întreg anul 2026, blocând alocațiile la nivelul aflat în plată în luna decembrie 2025. Altfel spus, alocațiile au rămas blocate la nivelul anului 2023.

Pentru o imagine mai clară a evoluției alocației de la modificările aduse în 2019 și până în prezent, putem privi graficele de mai jos. Linia albastră ne arată valoarea plătită din 2019 până la momentul actual. Linia punctată cu roșu reprezintă valoarea pe care ar fi trebuit să o aibă alocația dacă indexarea s-ar fi făcut și în ultimii doi ani.

Dacă guvernele și-ar fi respectat obligațiile asumate prin lege, pentru copiii cu vârsta peste 2 ani, în 2025 alocația ar fi ajuns la 322 de lei pe lună, iar în anul următor la 336 de lei. Altfel spus, fiecare copil ar fi primit astăzi o sumă mai mare cu 44 de lei în fiecare lună. Dacă ne raportăm la cât a pierdut cumulat: în 2025 a primit anual cu 360 de lei mai puțin, iar în 2026 cu 528 de lei mai puțin, ceea ce înseamnă că într-o perioadă de doi ani a pierdut în total exact 888 de lei.

Sursa: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială

Pentru copiii cu vârsta sub 2 ani și copiii cu dizabilități, pierderile sunt și mai mari. În cazul lor, în 2025 alocația ar fi ajuns la 794 de lei pe lună, iar în anul următor la 827 de lei. Asta înseamnă că astăzi ar fi avut o alocație mai mare cu 108 lei pe lună. Dacă ne raportăm la pierderea cumulată: în 2025 au primit anual cu 900 de lei mai puțin, iar în 2026 cu 1296 de lei mai puțin, ceea ce înseamnă că într-o perioadă de doi ani a pierdut în total 2196 de lei.

Sursa: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială

Realitatea la firul ierbii: Situația unei familii cu trei copii și cu venituri medii

Pentru o imagine mai clară asupra modului în care înghețarea alocațiilor afectează viața de zi cu zi, am stat de vorbă cu o familie cu venituri medii, cu trei copii în vârstă de 10, 7 și 3 ani. Pentru aceștia, alocația totală a rămas blocată la nivelul de 876 de lei lunar pentru toți cei trei minori. Mama ne-a explicat că resursele asigurate de stat se epuizează extrem de rapid:

„Ca să dau doar un exemplu, într-o lună în care alocațiile intră pe card vineri, până duminică seara banii sunt deja cheltuiți. Și nu pe cumpărături mari, ci pe câteva vizite la supermarket și uneori o ieșire la McDonald's”.

Practic, banii care ar trebui să acopere nevoile unei luni întregi ajung doar pentru câteva cumpărături de bază și o scurtă ieșire de weekend cu cei mici. 

Dacă ne raportăm la ultimii doi ani, pentru această familie suma totală pe care au pierdut-o prin  neindexarea alocației este aproximativ 3.100 de lei. Întrebată cum ar fi ajutat-o acești bani, mama ne-a povestit următoarele:

„Cel mai probabil i-am fi investit în cursuri opționale pentru dezvoltarea lor. Având trei copii, se întâmplă ca fetița cea mică să fie mai des privată de opționale, din cauza bugetului. Prioritizez banii în funcție de urgențe și, dacă este să aleg, atunci prefer să meargă copilul cel mare, pentru că la el nevoile sunt deja mai crescute. Binențeles că îmi doresc să meargă toți trei la cursurile pe care și le doresc, dar este tot mai dificil să se întâmple acest lucru”. 

Ca pentru multe alte familii, prioritizarea cheltuielilor a devenit o necesitate zilnică. Presiunea prețurilor mari se resimte puternic și în calitatea alimentației sau a produselor cumpărate. Mama celor trei copii ne-a povestit cum s-au schimbat obiceiurile lor de consum:

„Cred că cel mai mult am resimțit impactul în cheltuielile mici, de zi cu zi. La calitatea alimentelor, de exemplu - la fructe, legume, carne, uneori chiar și la ouă. Dacă înainte cumpăram doar alimente din categoria premium, acum de cele mai multe ori cumpăr o variantă mai ieftină și mai puțin calitativă. Apoi la haine, unde mă bazez pe faptul că cei mici își pot da hainele de la unul la altul, pe măsură ce cresc. În orice caz, cumpărăm mult mai puține haine. Ieșirile în oraș s-au redus sau, atunci când ieșim, cumpărăm mai puține porții și le împărțim”.

Suma lunară oferită de stat a devenit prea mică pentru a mai fi economisită într-un cont dedicat viitorului copiilor, așa cum și-a propus familia inițial. Acum este direcționată în totalitate către acoperirea cheltuielilor zilnice.

„Am avut o perioadă, acum câțiva ani, când nici nu ne atingeam de alocații; le țineam într-un cont de economii pentru când vor crește copiii. Apoi au apărut diferite urgențe în viața noastră și a trebuit să folosim acei bani. Iar acum, suma lunară fiind atât de mică, nici nu ne mai obosim să o economisim. O direcționăm către cheltuielile stricte de zi cu zi”, ne-a mărturisit mama.

Cum abordează alte țări din Uniunea Europeană sprijinul financiar lunar acordat copiilor

Analiza la nivel european ne arată că există diferențe mari în privința alocațiilor. Dacă ne uităm la graficul de mai jos, observăm că valoarea alocației din România, de 292 de lei, se situează printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. În Polonia, țară din fostul bloc comunist precum România, sprijinul lunar este aproape dublu iar țări din Europa de Vest, precum Franța, Spania sau Germania oferă sume de trei sau chiar patru ori mai mari pentru fiecare copil.

Diferența majoră se vede la Luxemburg, unde alocația lunară pornește de la 1.500 de lei și poate ajunge, prin bonusuri de vârstă sau sprijin special, până la 2.500 de lei pe lună, adică de aproape opt ori mai mult față de alocația din România. Așa cum a reieșit și din discuția cu mama celor trei copii, ceea ce în România reprezintă bugetul de cumpărături pentru un weekend, în multe țări alocația este doar o parte din ajutorul minim garantat lunar.

Ce se întâmplă cu alocația în 2027: trei scenarii posibile

Înghețarea stabilită prin Legea nr. 141/2025 vizează doar anul 2026. Ce se va întâmpla cu valoarea alocației începând cu ianuarie 2027 va depinde de cum evoluează situația economică a României în lunile următoare. În acest moment, pot fi anticipate trei scenarii posibile.

Scenariul 1: reluarea indexării la valorile înghețate

În acest scenariu, Guvernul respectă încetarea suspendării și reia indexarea de la 1 ianuarie 2027, aplicând rata inflației din anul 2026 direct pe valorile blocate de 292 de lei și 719 lei. 

Luând în calcul prognoza macroeconomică de primăvară a Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), care estimează o rată medie a inflației de 7,9% pentru anul 2026, alocațiile ar crește la aproximativ 315 lei pentru copiii cu vârsta între 2 și 18 ani, respectiv 776 de lei pentru copiii sub 2 ani. În această variantă, familiile nu își recuperează banii pierduți în 2025 și 2026 și nici nu pot schimba deciziile pe care le-au luat sub presiunea bugetului redus.

Scenariul 2: indexarea la valorile la care ar fi trebuit să ajungă alocația în ultimii 2 ani

Acest scenariu presupune aplicarea indexării în mod corect, pornind de la valorile pe care alocațiile ar fi trebuit să le atingă în anul 2026 dacă legea nu ar fi fost suspendată în mod repetat (336 de lei și 827 de lei). Aplicând rata medie a inflației de 7,9% estimată de CNSP pe aceste sume, alocațiile ar trebui să crească la aproximativ 363 de lei pentru copiii cu vârsta între 2 și 18 ani, respectiv la 892 de lei pentru copiii sub 2 ani. Posibilitatea ca Guvernul să aleagă această variantă este însă foarte mică, din cauza problemelor economice din țară. România trece printr-o perioadă grea, în care economia aproape că nu mai crește – prognoza fiind de 0,1% pentru anul 2026, conform datelor publicate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză. În plus, ne-am angajat în fața Comisiei Europene să scădem deficitul bugetar, iar pentru a atinge acest obiectiv statul trebuie să reducă mult cheltuielile. Asftel, spațiul de manevră rămâne foarte redus, chiar blocat.

Scenariul 3: prelungirea înghețării

În condițiile menținerii unui deficit bugetar ridicat, există riscul ca la sfârșitul anului 2026 o nouă ordonanță de urgență să suspende indexarea automată pentru al treilea an consecutiv. Justificarea oficială s-ar baza, din nou, pe lipsa banilor la buget și pe faptul că executivul trebuie să respecte regulile stricte de deficit impuse de normele europene.

Concluzii pentru viitor

Dacă mărim fereastra și privim înapoi la cum a evoluat alocația din 1993 până în prezent, putem fi totuși optimiști. Am plecat dintr-un punct în care valoarea acesteia a fost extrem de mică și a rămas la un prag scăzut o perioadă lungă de timp, ba chiar a stagnat pentru câțiva ani. Am avut apoi cele două momente de cotitură din 2019, prin inițiativele adoptate de Parlament, când sprijinul financiar pentru copii a primit o valoare mai apropiată de nevoile reale și a fost protejat, ulterior, de inflație.

Este nevoie în continuare ca cei care ne conduc să conștientizeze importanța acestui sprijin în dezvoltarea copiilor, mai ales în primii ani de viață, când are loc cea mai semnificativă și accelerată dezvoltare a copilului. În această etapă, dar și mai târziu, un ajutor financiar adecvat le permite părinților să le ofere celor mici o alimentație corectă și acces la educație – fără a mai fi puși în situația dificilă a mamei din interviu, nevoită să aleagă la raft “o variantă mai ieftină și mai puțin calitativă” sau să decidă care dintre cei trei frați să meargă la cursuri opționale.

Decizia pe care Guvernul o va lua pentru anul 2027 ne va oferi o imagine mai clară asupra direcției în care mergem în viitorul apropiat. Rămâne de văzut dacă familiile din România vor primi sprijinul promis prin lege sau dacă părinții vor fi nevoiți, în continuare, să facă alegeri uneori dureroase în privința alocării acestor bani.

Acest material a fost documentat cu sprijinul unei burse oferite în cadrul cursului „Economie pentru Jurnaliști”, organizat de Asociația Media DoR și finanțat de Banca Comercială Română (BCR).