Industria auto traversează o perioadă dificilă. Nu doar la noi, ci peste tot în Europa. Doar uitați-vă la câte autovehicule chinezești au intrat deja pe piață. Volkswagen anunță că va da afară 100.000 oameni până în 2030.

În România pierdem, în medie, 1.200 de oameni pe lună. Maximul a fost atins în ianuarie 2026 când 3.100 de oameni au părăsit industria.

Dacă ne gândim la industria auto, cel mai probabil avem în minte imaginea celor două fabrici: Dacia de la Mioveni și Ford de la Craiova. Ambele produc autovehicule, mașini pe care fiecare dintre noi le putem cumpăra și de mâine le putem conduce.

Industria auto nu se rezumă doar la cele două fabrici care produc mașini, ci la un întreg ecosistem care produce cablaje, frâne, centuri de siguranță, tapițerii, șasiuri, scaune, volane, etc. Sigur, pe lângă se produc și mașini, dar industria care produce componente auto este la fel de importantă (acolo sunt cei mai mulți angajați).

Industria auto angajează peste 132.000 de salariați, dar este responsabilă pentru 17,1% din totalul exporturilor României. 9,6% dintre acestea sunt în zona de auovechiule (91% din totalul acestor exporturi vin mașinile personale, dar pe lângă mai sunt și tractoare, autobuze, dubițe, etc). Piesele, în schimb, însumează 7,5% din totalul exporturilor României.

Exporturile sunt exprimate în valută (EUR sau USD), iar valoare lor nominală nu indică și câte piese s-au vândut efectiv. Inflația întotdeauna poate ascunde multe. Firmele pot vinde mai puțin, dar din cauza creșterii de prețuri, exporturile exprimate în bani arată ca fiind mai mari.

Ponderea autovehiculelor & componentelor auto din totalul exporturile se află într-un moment de creștere după o perioadă de stagnare din perioada pandemică. Chiar dacă astăzi au ajuns la 17,1% din total exporturi, trebuie analizat și în comparație cu 2018 - 2019 unde media era de 16,8%. Creștere există, dar viteza este mult mai mică și riscă să fie încetinită de-a dreptul.

Având numărul de angajați și exporturile putem spune deja o poveste despre industria auto din România, doar că ar fi incompletă și cel mai bine ar fi să ne uităm și la producția industrială. În auto sunt fluctuații majore care depind de stocuri, de componente (mai știți că nu se găseau microcipuri într-o perioadă?), de contracte, etc.

Dacă ar fi să vizualizăm evoluția producției industriale din totalul industriei prelucrătoare, din cea auto, dar și evoluția comerțului, am avea următoarea situație. 100 este valoarea de referință, deci orice valoare peste 100 reprezintă o creștere.

Sigur, față de 2010, astăzi suntem mai sus atât în Comerț, cât și în Industria Prelucrătoare, dar și în Industria Auto. Peste tot suntem mai sus, dar ar trebui să facem un mic zoom-in să vedem cum suntem față de 2018.

Industria auto și, în general, industria prelucrătoare par a fi sub nivelul din 2018. Fluctuația majoră din 2020 a fost depășită, dar în niciun moment de atunci industria prelucrătoare (total, aici includem și industria auto) nu și-a revenit peste momentul dinainte de pandemie. Industria auto a avut fluctuațiile ei, dar în mare astăzi se situează ușor în medie cu 2018.

Cu toții căutăm motive când vedem asemenea grafice, iar unii vor spune rapid că este din cauza salariilor. Costul cu forța de muncă a crescut mult prea rapid în România. Afirmația poate fi adevărată, dar este incompletă.

Salariile au crescut, iar România s-a axat pe un motor de creștere bazat pe consum. Cum funcționa? Oamenii și firmele aveau mai mulți bani (taxe mai mici sau creșteri de salarii), iar apoi consumau. Încingeau economia pe partea asta. Cel mai bine se vede în ambele grafice mai sus linia roșie - evoluția comerțului.

Din 2018 încoace a fost pe plus, iar singurul moment de scădere (dincolo de pandemie) este determinat de austeritatea din august 2025.

Am zis că este incomplet, deoarece cheltuielile cu personalul nu au crescut doar în România în timp ce în restul țărilor au rămas la același nivel. Din contră, cheltuielile cu personalul au crescut peste tot în Europa, iar România se află încă la coada clasamentului (doar Bulgaria este sub noi) când vine vorba de cost orar cu forța de muncă.

Problema intervine de altundeva: România și-a făcut reclamă că este o țară ieftină și punct. Atât. A vrut să vândă imaginea către investitori că aici se poate produce ieftin. Bine? Mai gândim noi după. Cu forță de muncă calificată? Vedem pe parcurs. Doar ieftină.

Astăzi plătim prețul. Problema este că nu ne putem redresa peste noapte. E nevoie de timp și de strategie asumată și implementată. Pe hârtie avem suficiente.

Cum am făcut acest articol?

Instinctul jurnalistului ar fi să ceară aceste date prin 544/2001 de la Institutul Național de Statistică sau poate din alte părți. Tot procesul ar dura câteva luni, dar pentru mine a fost doar o după-amiază.

INS are o bază de date interactive - TEMPO unde puteți găsi toate datele pe care eu le-am furnizat mai sus. Unele trebuie calculate, dar procesul este destul de intuitiv (la % din exporturi totale doar am împărțit exporturile de auto la exporturile totale). Graficele le-am făcut în Powerpoint cu ajutorul Excel.

O săptămână frumoasă în continuare!